Există și o perspectivă optimistă: PNRR NU SE VA BLOCA. Odată cu clarificarea Comisiei avem în față mecanismul de implementare care va permite chiar și unui guvern nepriceput ca acesta al nostru să continue implementarea. Este o concesie făcută de Comisie în fața presiunii altor state membre care și ele au probleme cu implementarea.
În cazul României există un pericol real ca presiunea pentru reforme să slăbească. Este însă mai degrabă un pericol doar teoretic pentru că:
- Reformele pe care guvernul nu vrea să le facă sunt dintre cele importante, deci scumpe. Pensiile speciale de pildă sunt vizate de o recomandare de țară recurentă și nu vedem cum ar putea Comisia Europeană să nu le acorde un ”preț” mare. PSD și PNL vor trebui să explice românilor de ce trebuie să-și plătească pensii speciale de 8 ori mai mari decât pensia contributivă și să piardă și bani din PNRR pentru asta.
- Nici un alt stat nu e ATÂT de dependent de banii din PNRR cum va fi România în 2024. Traiectoria de ajustare fiscală negociată de noi în PNRR era bazată pe înțelegerea făcută de guvernul Orban cu Comisia, care presupunea reducerea treptată a deficitului bugetar. Guvernul Ciucă a deviat complet de la traseu. România nu are spațiu bugetar. Cu toate astea, guvernul PSD – PNL a lansat Anghel Saligny și a crescut enorm cheltuielile și împrumuturile pentru consum.
Studiu de caz: Cererea de plată numărul 2.
Se vorbește mult despre această cerere mult întârziată. Acum, că s-a ajuns cu evaluarea ei DUPĂ publicarea comunicării Comisiei pe plățile parțiale, este aproape cert că mecanismul se va aplica și Cererii de plată numărul 2.
În decembrie anul trecut, cu o întârziere de 3 luni față de data asumată în documentele de implementare ale PNRR, MIPE a trimis Comisiei Europene Cererea de plată numărul 2.
MIPE anunța că au fost îndeplinite toate cele 51 de ținte și jaloane aferente. Am avertizat, în rapoartele de monitorizare publicate pe monitorpnrr.ro, încă de la acel moment, că sunt mai multe probleme; cele mai importante dintre ele – cele legate de nerespectarea angajamentelor de decarbonizare și transpunerea directivei care ar trebui să protejeze avertizorii de integritate.
Suntem în martie și am depășit deja cu o lună termenul prevăzut pentru evaluare. Regulamentul european al PNRR spune că evaluarea se face într-o perioadă de două luni de la depunerea cererilor de plată. Comisia Europeană a trimis deja două rânduri de scrisori în care cere cu insistență MIPE și Guvernului să ofere lămuriri și documente justificative pentru mai multe dintre ținte și jaloane – peste 10 neîndeplinite. Legat de legea avertizorului de integritate, oficialii de la Bruxelles au cerut în mod expres modificarea legii pentru că, la acest moment, nu există garanții suficiente care să protejeze pe cei care reclamă încălcarea legii.
Blocajul asupra Cererii de plată numărul 2 este unul puțin așteptat, pentru că nu păreau probleme de nedepășit. Și nici nu sunt de fapt, doar că liderii Coaliției au avut un comportament de politicieni autosuficienți care le știu pe toate și au crezut că dacă alimentează mașina de propagandă cu teme false Comisia se va intimida și va trece cu vederea. Unele cazuri sunt la limita absurdului.
Cât va costa de pildă încăpățânarea PSD de a nu trece legea avertizorului în formula care respectă directiva europeană? Avem estimări chiar de la ministrul MIPE, Marcel Boloș: 700 de milioane de euro.
Care e miza cu decarbonizarea? O parte a politicienilor din Coaliție a încercat să prezinte subiectul ca fiind o rezistență a guvernului român în fața “presiunii eco” de la Bruxelles. Situația factuală stă însă așa: guvernul a dat, anul trecut, un OUG care respecta jalonul, a trimis Cererea de plată la Bruxelles și apoi a schimbat OUG-ul între Crăciun și Revelion. Adică o șmecherie.
Dacă România dorea să schimbe PNRR în acest punct probabil că o putea face, conform regulamentului. Și avea o motivare serioasă legată de război și criză energetică. Dar nu a făcut asta și s-a comportat jenant. Iată o chestiune unde schimbarea/modificarea PNRR (făcut înainte de declanșarea războiului din Ucraina) putea fi rezonabilă, în schimb PSD și PNL au vorbit de cu totul alte motive de schimbat. Și totul a fost doar vorbărie, fără nici un demers oficial.
Pentru că guvernul a încercat să păcălească Comisia, prin modificarea unui jalon aflat în evaluare, riscăm să pierdem alte 700 milioane de euro.
Dintr-o tranșă de 2,8 miliarde care nu ar fi trebuit să ridice probleme.
Am conceput PNRR și am negociat calendarul de plăți astfel încât să intre bani mulți în România la început, pe jaloane ușor de îndeplinit, bani absolut necesari pentru finanțarea investițiilor, ceea ce am numit “organizare de șantier”.
Reformele cu dificultăți politice evidente abia urmează. Se apropie termenul pentru Cererea de plată numărul 3, cea care include și pensiile speciale, reformă care este una dintre cele majore ale PNRR. Însă ea este unul dintre cele 55 de jaloane și ținte aferente Cererii de Plată nr. 3. Deci, la acest moment, reforma pensiilor speciale nu este printre cauzele care țin pe loc plata Cererii de Plată numărul 2.
Ce se întâmplă mai departe?
Cel mai probabil se va ajunge la suspendarea parțială a acestei Cereri de plată numărul 2. Adică, peste vreo 2 luni, când se va încheia tot procesul de evaluare, Comisia va suspenda pentru alte 6 luni o sumă pe care o va calcula proporțional cu importanța reformelor. Din calculele noastre ar putea fi vorba despre aproximativ 1,4 miliarde de euro, suma fiind confirmată și de Marcel Boloș într-un interviu recent. Asta dacă Ciolacu și Ciucă nu se trezesc rapid la realitate. Nici una dintre aceste teme nu e de fapt greu de făcut, a fost doar retorică goală și refuz la nivel politic de a asculta nivelul tehnic.
Și asta este doar o primă parte a problemelor ce urmează să afecteze în continuare implementarea PNRR. Spuneam că se apropie termenul pentru Cererea de plată numărul 3. Pentru care trebuie rezolvat jalonul reformării pensiilor speciale. Acolo avem din nou doar exerciții de retorică goală. Și Ciucă și Ciolacu se luptă cu definiția a ce e ”special”. Se ascund după Banca Mondială (BM) și la presiunea USR au trimis Parlamentului raportul BM, care anterior a fost scurs selectiv presei. Din raportul întreg, se vede că BM a propus mai multe scenarii, din care Guvernul l-a ales pe cel mai puțin reformist, uitând însă puncte esențiale când a scris proiectul de lege: vârsta de pensionare și anii de contribuție. E aproape comic efortul guvernului de a nu schimba nimic și de a forța consultantul pe care îl plătește să zică ceva ce nu vrea să zică. Mai mult, în raportul BM se spune că Banca nu a primit de la Guvern date despre pensiile militarilor, deci a trebuit să facă calcule pe doar 2% din cazuri. Practic, guvernul susține public că nu are date pe care le are, în mod evident.
Atât de jenantă e situația încât coaliția de 70% refuză să mai discute în Parlament legea pe care guvernul său a făcut-o. Un alt blocaj creat de aroganța liderilor din coaliție care ne explică de un an și jumătate ceea ce înseamnă ”special” fără să aibă nici o discuție preliminară cu Comisia Europeană pe dilema „cui se aplică reforma pensiilor speciale”. În PNRR nu sunt puse categorii de pensionari tocmai pentru că am gândit să fie parte din negocieri ulterioare – în mod bizar lipsa categoriilor din jalon a făcut ca miniștrii iresponsabili să declare că nu e problema lor. A decis fiecare de capul său că la el nu se aplică. În loc să fie la curent cu tema și să insiste pentru clarificări, măcar informale cu Comisia Europeană, Marcel Boloș declara acum câteva luni că nu suntem ”o țară sălbatică” să renunțăm la pensii speciale. Practic, a intrat în cursa de popularitate din Coaliție: cine se luptă mai abitir să nu facă nimic. După răspunsuri oficiale seci de la Comisie pe subiect, toți nu mai știu pe unde să scoată cămașa, iar Boloș vorbește despre acest jalon ca și cum nu are legătură cu subiectul, se ocupă ”guvernul”, iar jalonul ”se maturizează” cumva în mod misterios. Marcel Boloș inventează concepte interesante, parcă legea pensiilor speciale stă la dospit și crește.